Dezechilibrul energetic al vezicii urinare declanşează semne de organ: oligurie, polakiurie, disurie, hematurie, piurie, poliurie, incontinenţă sau retenţie urinară (fără obstrucţie mecanică uretrală) şi manifestări sistemice ca apatia, polidipsia, ataxia locomotorie, lombalgia, pruritul, eczemă sau edem. Cefalic, tulburările energetice implică xeroză, blefarospasm, entropion spastic, hiperemia conjunctivei, rinoree, epistaxis, edem intermandibular (rar), limbă subţire fără depozit sau încărcată cu secreţii albe, cianotică cu secreţii albe, trufă uscată cu tendinţă spre hiperkeratoză. Dezechilibrul energetic urinar se răsfrânge asupra plămânilor, circuitul reluându-se, potrivit surselor bibliografice. Traiectul anatomic al meridianului începe din unghiul intern al globului ocular urmărind rafeul frunţii şi ligamentul cervical nucal. Continuă de-a lungul coloanei vertebrale până în zona sacrală. În dreptul spaţiilor intervertebrale L3-L4, o ramură traversează musculatura paravertebrală, îndreptându-se către vezica urinară, organ de care depinde. De la nivelul osului sacrum, meridianul se îndreaptă către regiunea articulaţiei coxofemurale şi, mai departe, de-a lungul membrului pelvin, până în dreptul metatarsului IV, unde se uneşte cu meridianul rinichilor. Zone energocefalice de elecţie: unghiul intern al ochiului, rafeul frunţii şi ligamentul cervical nucal.