Integritatea limbii poate fi deteriorată de plăgi (înţepare, muşcare), ulcere (hiposecreţie, deshidratare, paralizie) arsuri, vezicule (reacţii anafilactice), hiperplazii, tumori sau noduli linguali. Modificările corpului, musculaturii şi mucoasei limbii pot releva glosită, dar şi deficit hemodinamic şi energetic. Glosita poate fi determinată, conform bibliografiei, de iritaţie mecanică, dinţii cariaţi, tartru dentar, galvanism bucal modificat, administrare de medicamente (sulfamidă, fenobarbital, clorhexidină în exces, spiramicină), reacţii de hipersensibilitate sau micoză. Sensibilitatea limbii se modifică în stările inflamatorii şi alergice locale (anafilaxie), de multe ori cu etiologie necunoscută. Tonusul scăzut al limbii coexistă cu stărea de atonie sau hipotonie generată de parezii, stări de epuizare sau senilitate. Tonusul şi consistenţa limbii suferă schimbări consecutive modificărilor structurale, paraliziilor sau în caz de senilitate. Creşterea consistenţei şi a tonusului se constată în urma dezvoltării în ţesutul lingual a celulelor tumorale. În cazul paraliziei limbii (aspect observabil în sindromul bulbar alături de paralizia mandibulară) se observă aspectul inert al limbii în afara gurii. Paralizia hipoglosului se manifestă prin atrofia globală linguală, cu tulburări grave de motilitate, jenă în masticaţie şi deglutiţie. La câinii bătrâni, limba căpăta aspect de senilitate, tradus prin atrofie, hipotonie şi imobilitate. Diminuarea capacităţii de regenerare a stratului epitelial lingual schimbă aspectul limbii, pe suprafaţa ei, formându-se depozite cenuşii deschise (limbă saburală), negricioase (limbă fuliginoasă), alb-cenuşii păstoase (limbă păstoasă) sau diferite pseudomembrane (limbă cu depozit pseudomembranos, alb-vâscos). Aspectul devine neted (limbă cheală), când se constată atrofia papilelor gustative, sau încreţit (limbă scrotală) în diverse stări toxice corozive.