Dealtfel energia renală controlează tonusul orificiilor naturale. Dezechilibrul energetic renal determină somnolenţă, apatie, inapetenţă (sau apetit capricios), sciatică, sacralgie, ataxie locomotorie, cifoză, abolirea reflexelor tendinoase, hiperexcitaţie corticală, hipotermie, diaree, hepatomegalie, polidipsie, poliurie, edem pulmonar, diminuarea amplitudinii respiratorii, vărsături. Cefalic, expresia clinică este redată de afecţiuni ale urechii (hipersecreţie ceruminoasă, alergie, algie, icter, congestie etc.), limbă îngroşată cu depozit alb-cenuşiu, vasodilataţie, hemoragie sau ulcer al mucoasei bucale şi gingivale (depresia energetică majoră implică icter buco-gingival), xerostomie, halenă (amoniacală, putrefacţie), carii dentare, blefarospasm, edem subocular (uneori insesizabil) şi fotofobie.. Dezechilibrul energetic renal atrage disfuncţii energetice ale vezicii urinare. Traiectul anatomic al meridianului pleacă de la nivelul metatarsului IV, fascendent, medial, către articulaţia coxofemurală, până la plafonul cavităţii abdominale, sub fascia iliacă. De la acest nivel, se îndreaptă către rinichi dând o colaterală înspre vezica urinară. Părăsind rinichiul, trunchiul principal energetic se îndreaptă, traversând ficatul şi diafragma, spre plămân, de unde, prin mediastinul toracic, de-a lungul traheei, se opreşte la baza limbii. La nivelul plămânilor, o ramură colaterală se desprinde din meridianul principal pentru a se uni cu al inimii, sfârşind în torace, unde se face joncţiunea cu meridianul pericardului. Zone energocefalice de elecţie: zona traheei, baza limbii.