Din punct de vedere al medicinii tradiționale chineze, ficatul controlează sistemul osteoarticular şi sangvin, reglând totodată forţele defensive în lupta cu toxinele organismului. Manifestările clinice se referă la vărsături, apetit redus sau capricios, fecale decolorate şi grase, hiperperistaltism, diaree, disfagie, dispepsie, icter, ascită, amiotrofie, miodistrofie, miastenie, mioclonie, dispnee, ataxie, stare de confuzie până la hiperexcitaţie corticală, iar cefalic la icter conjunctival şi/sau bucal, limbă încărcată cu secreţii albe, cecitatea nocturnă, fotofobie, epiforă, pseudoptoză palpebrală, exoftalmie, prurit periocular, xerostomie, halenă (putrefacţie) şi durere retromandibulară. Meridianul Ficat este cuplat cu meridianul Vezică biliară. Traiectul anatomic al meridianului debutează la nivelul metatarsului II, ascendent pe faţa caudală a membrului pelvin, până în dreptul organelor genitale externe, pe care le ocoleşte, îndreptându-se, prin masa jejunală, către ficat. În continuare, meridianul principal străbate diafragmul şi mediastinul pentru a ajunge la laringe, traiectul energetic fiind situat la mijlocul distanţei dintre vertebrele cervicale şi traheea. De la laringe, pe lângă ramura recurbată a mandibulei ajunge la nivelul unghiului temporal al ochiului. O ramură colaterală face legătura dintre unghiul temporal al ochiului cu rafeul median din regiunea frunţii, trecând prin pleoapa inferioară. De la nivelul ficatului, meridianul principal trimite o colaterală către plămâni, făcându-se legătura cu meridianul acestora, fapt concordant şi cu numeroase.