Pe lângă echilibrarea hidrică şi termică, pulmonii, din punct de vedere al medicinii tradiționale chineze, controlează circulaţia şi transformarea substanţelor nutritive şi gazoase în organism. Majoritatea modificărilor cefalice clinice determinate de energodeficienţa pulmonară sunt observabile la nivelul nasului şi gurii. Tulburările energetice pulmonare se manifestă prin afonie, strănut, epistaxis, trufă uscată, jetaj seros, serosanguinolent, purulent sau prezenţa secreţiilor nazale uscate. Dacă dereglarea energetică cuprinde metabolismul fluidelor, edemul pulmonar se exprimă prin respiraţie bucală (lipsă de aer), limbă congestionată cu secreţii alb-vâscoase, hiperemia mucoasei conjunctivale şi bucale. Dezechilibrul energetic pulmonar mai determină tuse uscată sau umedă, dispnee, nevralgie intercostală şi brahială şi şchiopătura membrului toracic. Între plămâni şi intestinul gros există relaţii energetice direct proporţionale, peste un anumit prag, dezechilibrul energetic pulmonar producând tulburări peristaltice intestinale (diaree, constipaţie) conform referinţelor bibliografice. Traiectul anatomic al meridianului porneşte de la nivelul metacarpului III, tranzitând către plexul axilar, de unde se îndreaptă cranial către manubriul sternal, pentru a pătrunde în cavitatea toracică şi se ataşează organului pe care-l reprezintă. Străbate aria pulmonară, fiind tangent cu pericardul, de unde se-ndreaptă cranial, către baza urechii, de-a lungul vertebrelor cervicale. De la nivelul urechii se face comunicarea cu botul animalului, printr-o colaterală energetică tangentă cu joncţiunea mediană a boltei palatine. Comunicarea cu meridianul Intestin gros se realizează printr-o ramură colaterală ce urmăreşte arcada zigomatică.