Este guvernat de frica fără scop bine precizat: frică de responsabilitate, de-a lua parte la evenimente sociale, de asumare, de-a fii respins, de pierderea controlului etc. În cazul actului medical veterinar teama stăpânului se referă la faptul că animalul este grav bolnav. Solicită în permanenţă asigurări medicale că animalul este bine. Trebuie ştiut că aceste convingeri cu caracter disfuncţional se formează încă din copilărie sau mai târziu şi sunt modificate în urma experienţelor de viaţă. Pot fii declanşate de observarea senzaţiilor fiziologice ingnorate până atunci cum ar fi confruntarea cu anumite informaţii legate de boală. În astfel de situaţii pentru o bună relaţionare cu stăpânul animalului este important ca medicul să nu-l contrazică printr-o confruntare directă. De pildă, proprietarul animalului recepţionează în timpul controlului medical doar anumite informaţii fragmentare referitoare la sănătatea animalului, de regulă cele cu caracter să-l alarmeze pe el. Exemplu: informaţia că tensiunea arterială este la limita superioară fiziologică şi trebuie verificată din când în când poate fii interpretată de către stăpânul anxios ca semn că ceva nu este în regulă. Cu cât veţi încerca să argumentaţi faptul că valoarea tensiunii arteriale este în limite fiziologice cu atât va fii mai suspicios şi va crede că nu este luat în serios. În acest caz este necesar ca medicul să adopte un caracter colaborativ şi să caute împreună cu proprietarul animalului răspunsuri posibile la “problema în cauză”. Cu răbdare i se arată lipsa de logică prin reducerea problemei la părţile ei componente, comutarea gândurilor, formularea de idei sugestive de autoîncurajare, descoperiea unor contraargumente alternative cu scenarii ipotetice. În astfel de conjuncturi metoda jurnalului pozitiv serveşte la acumularea de dovezi care contribuie la înlocuirea şi întărirea convingerilor negative.