Studiul a fost efectuat prin amabilitatea şi cooperarea D-lui Dr. Bardan Sergiu. S-au studiat 11 câini din rasa Rotweiller în vederea observării evoluţiei comportamentului ambivalent supunere – agresivitate condiţionat de stăpân (temperament, timp alocat câinelui etc.) şi de factorii de mediu în care trăiesc. Stabilind conduita preîntâmpinării comportamentului ofensiv, prin tehnici de predresaj clasice specifice rasei, s-a urmărit modul de reacţie în timp a subiecţilor. Dresajul a fost efectuat în condiţii asemănătoare pentru toţi câinii, pe parcursul a 6 luni de către personal calificat. Câinii de pază şi protecţie au fost supuşi testării finale prin proba de lucru, dovedindu-se calităţile pentru aceste activităţi sub aspect psihomotor.Menţionăm că 7 câini au fost dresaţi pentru paza şi protecţia unor obiective (depozit sau instituţie), iar 4 pentru agrement.După 8 luni de la finalizarea dresajului, câinii s-au verificat comportamental observându-se că: 4 câini prezentau caracteristicile dobândite în urma dresajului (paza la obiect şi atac la persoană), 3 au manifestat reacţii întârziate la comenziile date, iar 4 au prezentat devieri comportamentale majore, fiind condiţionate în timp – conştient sau inconştient – de trăsăturile fiziologice şi nervoase ale stăpânilor. Modificările comportamentale au fost mai evidente la câinii dresaţi pentru paza unui obiectiv (3 subiecţi), decât la cei pentru agrement (1 subiect).Având în vedere acest fapt, proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor de pază şi protecţie trebuie să dispună de un minim de cunoştinţe privind comportamentul ambivalent determinat de conflictul motivaţional supunere – agresivitate. Abstract Eleven dogs of the Rotweiller breed have been studied with a view to noticing the evolution of the submission-aggressiveness ambivalent behaviour conditioned by the master (temperament, the time allotted to the dog, etc.) and by the factors of the environment they live in.By establishing the conduct meant to prevent the offensive behaviour with the help of classic pre-training techniques that are specific to the above-mentioned breed, we have watched the way the subjects reacted in time. The training was carried out under similar circumstances for all dogs by qualified staff for six months. The watch and guard dogs took the final working test and proved their qualities for these activities in point of the psychomotor character.Mention should be made of the fact that 7 dogs were trained to watch and guard some buildings (warehouses or institutions) and 4 to entertain their owners.Eight months after their training was over the dogs’ behaviour was tested and here is what we have noticed: 4 dogs had the characteristics they acquired as a consequence of their being trained (watching the building and attacking the intruder), 3 were late in responding to the orders that were given to them and 4 revealed major behaviour deviations, which were conditioned in time, willingly or unwillingly, by their masters’ physiological and nervous features. The behaviour changes were more obvious both with the dogs that were trained to watch a building (3 subjects) and with the ones trained to entertain their owners (1 subject).Taking this into account, the owners or temporary holders of watch and guard dogs must have a minimum knowledge of the ambivalent behaviour brought about by the motivational conflict between submission and aggressiveness.
Introducere
Orice comportament este o reacţie în lanţ, ce cuprinde mai multe faze care se desfăşoară într-o succesiune impusă de nivelul de organizare a sistemului biologic, de natura şi intensitatea stimulului şi de condiţiile proprii în care se desfăşuară actul comportamental [11, 12]. Primul moment decelabil al comportamentului este marcat de relaţia receptor – stimuli. Informaţia este recepţionată, codificată şi transferată sistemului nervos central. Aici se desfăşuară cel de-al doilea moment, elementele cerebro-corticale decodificând şi analizând informaţiile primite. Mai departe, fie informaţia este înmagazinată, îmbogăţind experienţa proprie cu date noi, fie este transferă subcortical, pregătindu-se cel de-al treilea moment – răspunsul motric, reprezentând finalitatea actului comportamental sau forma sa de expresie [10]. Comportamentul este condiţionat de calităţile native, înăscute (forţă, agilitate, supleţe) şi dobândite – eventual în urma dresajului – pe parcursul vieţii [5]. Comportamentul ambivalent supunere-agresivitate este pe de-o parte influenţat genetic (calităţi native), pe de altă parte potenţat şi determinat de însuşirile dobândite (dresaj), manifestarea preponderentă a unei trasături comportamentale fiind condiţionată şi bazată pe interferenţa acestora [2, 3]. În altă ordine de idei trebuie menţionat că extremele comportamentale nu se exclud, dimpotrivă manifestările celor două conduite se încrucişează, rezultanta obiceiurilor unui organism depinzând nu numai de caracterul genetic dominant al acestora, ci şi de calităţile dobândite pe parcursul vieţi (dresaj, nărav, tic etc.) [4]. În acest sens se poate afirma că preîntâmpinarea comportamentului ofensiv al câinelui se poate realiza, la o vârstă timpurie, prin tehnici de predresaj şi dresaj specifice. Acest lucru este posibil prin actul învăţării care, sub influenţa mediului extern, poate induce modificări de durată în mecanismele comportamentale înăscute [8]. Totuşi există o limită de vârstă până la care animalul manifestă astfel de disponibilităţi, capacitatea animalelor de-a învăţa fiind invers proporţională cu vârsta. În final trebuie amintit faptul că animalele pot învăţa să execute un anumit program, o succesiune de mişcări, cu condiţia ca ele să fie înscrise ca model parental în structura lor genetică [1, 5].
Material şi metodologie de lucru
Studiu s-a efectuat pe 11 câini Rotweiller, cu vârste cuprinse între 6 – 8 luni, aceştia fiind împărţiţi în două grupe. Prima grupă, alcătuită din 7 câini (5 masculi şi 2 femele) a fost pregătită în vederea apărării obiectivelor şi instituţiilor publice, cei din grupa a doua, 4 câini (3 masculi, 1 femelă), fiind destinaţi mediului familial. Câini folosiţi pentru dresaj au fost consultaţi din punct de vedere medical (vaccinaţi şi deparazitaţi, efectuat test displazie, control dentiţie), fiind apţi pentru lucru şi dresaj. Câini au fost luaţi în evidenţa A.C.H.R. şi Secţia de Poliţie teritorială. Metodele de lucru, aplicate câinilor pe o perioadă de două luni, au inclus diferite tehnici de dresaj în funcţie de obiectivele impuse. Dresajul pentru pază şi protecţie a fost reprezentat de metoda motivaţională (reacţia de răspuns faţă de acţiunea premeditată); stimularea instinctului de vânătoare, în acest scop folosindu-se unelte de lucru specifice (săculeţ cu iarbă de mare, cârpă de sac, sfoară, manşon moale) şi recompensa cu hrană (reacţia căinelui faţă de obiectele aflate în mişcare) [7]. Mjloacele de dresaj pentru agrement şi disciplină au inclus stimularea prin joacă (exploatarea reflexului de aport al câinelui); recompensa cu hrană (stimularea reflexelor înnăscute) şi stimularea afectivităţii (dezvoltarea relaţiei stăpân – câine) [9]. Finalizarea dresajului a fost marcată prin proba de lucru, câinii fiind solicitaţi în privinţa pazei unui persoane, obiect sau perimetru prestabilit (în special pentru câinii din prima grupă), viteza de răspuns la comanda dată, testarea capacităţii de reacţie a câinelui şi capacitătea de finalizare a comenzii indiferent de obstacol.
Rezultate şi discuţii
După 8 luni de la finalizarea dresajului câinii s-au verificat comportamental, observându-se că: 4 câini prezentau caracteristicile dobândite în urma dresajului (paza la obiect şi atac la persoană), 3 au manifestat reacţii întârziate la comenziile date, iar 4 au prezentat devieri comportamentale majore, fiind condiţionate în timp – conştient sau inconştient – de trăsăturile fiziologice şi nervoase ale stăpânilor. Modificările comportamentale au fost mai evidente la câinii dresaţi pentru paza unui obiectiv (3 cazuri), decât la cei pentru agrement (1 caz). Paza unei suprafeţe închise într-un perimetru, a avut ca scop declanşarea atacului în momentul încălcării liniei de demarcaţie şi susţinerea acestuia până când infractorul părăseşte perimetrul. Comportamentul agresiv în această situaţie a fost marcat prin continuarea atacului în afara perimetrului prestabilit. Lipsa întreţinerii de către proprietar sau deţinătorul temporar al câinelui a aptitudinilor dobândite de câine pe perioada de dresaj poate fi cauza atacului în afara perimetrului. Paza unui obiect. Scopul acestui obiectiv a fost de-a păzi obiectul de eventuali infractori. În astfel de situaţii câinele trebuie să reacţioneze doar în momentul ameninţării directe a obiectului. Comportamentul agresiv în această face referire la reacţia necontrolată a câinelui fără ca obiectul să fi ameninţat direct. Prin procesul de dresaj se elimină starea de expectativă a câinelui insuficient deprins cu această probă.
Paza la persoană. Scopul acestei probe se referă la apărarea proprietarului de eventuali agresori. Câinele trebuie să reacţioneze doar după săvârşirea agresiuni şi la comandă. Comportamentul agresiv în această situaţie este determinat de declanşarea atacului fără motiv sau comandă. Aplicarea necorespunzătoare a elementelor de dresaj duce la accentuarea caracterului agresiv al câinelui. Capacitatea de finalizare a comenzii indiferent de obstacol. Scopul este reprezentat prin determinarea câinelui de-a respecta comanda dată. Câinele nu trebuie să se abată de la comanda dată, indiferent de situaţia creată de agresor. Comportamentul agresiv în această situaţie se referă la schimbarea ţintei de atac. Proprietarul trebuie să aibă control total în orice moment asupra câinelui, fiind conştient de faptul că deţine o “armă” periculoasă, ce poate fi declanşată prin simpla transmitere a stări de agitaţie.
Concluzii
1. Lipsa întreţinerii de către proprietar a aptitudinilor dobândite de câine pe perioada de dresaj poate duce la atac necontrolat.
2. Prin procesul de dresaj se elimină starea de expectativă a câinelui insuficient deprins cu serviciul de pază şi proteţie.
3. Aplicarea necorespunzătoare a elementelor de dresaj duce la accentuarea caracterului agresiv al câinelui.
4. Proprietarul trebuie să aibă control total în orice moment supra câinelui, fiind conştient de faptul că deţine o „armă” periculoasă, ce poate fii declanşată prin simpla transmitere a unei stări de agitaţie.
5. La opt luni de la finalizarea dresajului câinii au fost verificaţi comportamental, observându-se că: patru câini prezentau caracteristicile dobândite în urma dresajului (paza la obiect şi atac la persoană), trei manifestau reacţii întârziate la comenziile date, iar patru au prezentat devieri comportamentale majore, condiţionate în timp – conştient sau inconştient – de trăsăturile fiziologice şi nervoase ale stăpânilor.
6. Modificările comportamentale au fost mai evidente la câinii dresaţi pentru paza unui obiectiv (3 subiecţi), decât la cei pentru agrement (1 subiect).
7. Lipsa întreţinerii de către proprietar a aptitudinilor dobândite duce la accentuarea caracterului agresiv al câinelui prin simpla transmitere a unei stări de agitaţie indifernt de condiţiile impuse.
Bibliografie
1. Beerda, B., Schilden, M., B., H., Jan, A., 1997 – Manifestation of chronic and acute stress in dogs, Applied Animal Behavior Science, 53 (2): 320-322.
2. Candel, I., Merckebach, H., Kuijpers, M., 2003 – Dissociative experiences are related to commissions in emotional memory. Behaviour Research and Therapy, 41(6): 719-725.
3. Codreanu, M., D., 2002 – Prevenirea şi combaterea tulburărilor comportamentale la animalele domestice, Tratat de Medicină Veterinară, coord. Constantin, N., vol. II, Ed. Tehnică, Bucureşti.
4. Courchesne, A., Frank, D., 2002 – L'utilisation de psychothropes lors de troubles de comportment chez les animaux de compagnie, Le Médecin Véterinaire, 32 (1): 23-25.
5. Dehasse, J., 2002 – Genetique et comportement chez le chien, Le Point Vétérinaire, 224: 10-11.
6. Hart, B., L., Hart, L., A., 1997 – Selecting, raising and caring for dogs to avoid problem aggression, Journal of the American Veterinary Medical Assoc. 210 (8): 11-33.
7. Hagiu, H., Hagiu, B., Al., 2002 – Comportamentul agresiv la câine şi tipuri de agresiune, Revista Română de Medicină Veterinară, 10 (4): 379-385.
8. Marinescu, M., 2002 – Tulburări de comportament: agresivitatea, Ghidul Canin,1(10): 24.
9. Mihăiţă, M., Bârză, H., 2002 – Deviaţii comportamentale socioetologice la caninele de companie: o abordare statistică, Sesiunea de Comunicări ştiinţifice a Facultăţii de Medicină Veterinară ''Spiru Haret'' Bucureşti.
10. Mihaiţă, M., 2003 – Câte ceva despre psihicul şi intelectul canin, Jurnal medical veterinar, nr. 57.
11. Mihăiţă, M., 2004 – Ghid practic de creştere şi îngrijire a câinelui, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
12. Mihăiţă, M., 2004 – Deviatii de comportament socio-etologic la canine de companie. teza de doctorat. FMV Bucureşti.
