Întrucât aceşti fermenţi cu activitate serică intră în echipamentul de bază al majorităţii celulelor din organism, pentru precizarea procesului care a dat naştere la sporirea concentraţiei lor serice, pentru localizarea acestuia într-un anumit organ este necesar să se recurgă la diverse modalităţi de diagnostic: determinarea concomitentă a mai multor enzime, cercetarea raporturilor cantitative dintre aceste enzime etc.
       Infarctul de miocard. În caz de necroză la nivelul miocardului, activitatea enzimatică a plasmei creşte intens şi promt, din cauza conţinutului ridicat în GOT şi LDH al acestui ţesut. Cele două enzime cresc în aproximativ 97% în infarct miocardic acut, iar GPT începe să se ridice la 6 – 12 ore după accident şi revine la normal după 4 – 7 zile, în timp ce concentraţia plasmatică de LDH se ridică mai încet, la 12- 24 ore de la infarct şi atinge valorile maxime în 2 – 3 zile, după care descreşte treptat pentru a reveni la normal după 1 – 2 săptămâni. Constelaţia enzimatică din infarctul miocardic este următoarea: LDH> GOT> GPT.
      Insuficienţa cardiacă se însoţeşte de ridicarea marcată a concentraţiei transaminazelor, care ating valori mari (peste 500 UI/L). Această creştere transaminazică este provocată de o congestie sau mai adesea de o necroză hepatică; valorile LDH cresc mult mai rar.
       Hepatita virală. Necroza celulelor hepatice din cursul unei hepatite epidemice elimină o cantitate crescută de transaminaze intracelulare în serul sangvin: valorile GPT depăşesc de peste 20 de ori cifrele normale, constatare care echivalează practic cu un diagnostic de hepatită acută. LDH se menţine de regulă la valori fiziologice. Constelaţia enzimatică a hepatitei epidemicE se exprimă astfel: GPT> GOT> LDH. Raportul GOT/GPT, care în mod normal este supraunitar, se inversează în cursul acestei afecţiuni, scăzând sub cifra 1. În hepatita cronică, ciroză şi pancreatită, afecţiuni în cursul cărora distrugerile tisulare au un caracter diseminat şi progresiv, nivelul GOT, enzimă de provenienţă mitocondrială, este mai ridicat în sânge decât acela al GPT, dar valori cu adevărat crescute mult în aceste boli marchează LDH. Constelaţia enzimatică este: LDH> GOT >GPT. Raportul GOT/GPT este supraunitar.
      Icterul mecanic provocat de compresiunea unui carcinom de cap de pancreas sau de o litiază a coledocului, se însoţeşte de o creştere a transaminazelor care se ridică la valori cu mult sub cele notate în cursul hepatitei, nedepâşind de 10 ori valorile normale. În această afecţiune, la punerea diagnosticului contribuie şi determinarea valorilor fosfatazei alkaline, care sunt crescute.
     În infarctul pulmonar LDH reacţionează mai sensibil decât transaminazele, care nu se modifică decât numai în emboliile pulmonare severe, când şi raportul dintre transaminaze apare inversat. Constelaţia enzimatică: LDH >GPT >GOT.
În dermatomiozită, inflamaţia şi necroza ţesutului muscular se traduce printr-o creştere atât a transaminazelor cât şi a LDH. La fel se întâmplă în distrofia muscular progresivă.
În hematopatii prezintă interes numai LDH care, în anemia pernicioasă atinge de 10 ori valorile normale, iar în cea hemolitică şi leucemia granulocitară cronică de 7 ori. Constelaţia enzimatică: LDH> GOT> GPT.
În tumorile maligne şi mai ales în metastazele hepatice se întâlnesc valori foarte ridicate ale LDH (de 5 -6 ori valori normale). Constelaţia enzimatică: LDH> GOT> GPT.