Artrita temporomandibulară, exprimată prin mobilitate restrictivă, determină anchiloză articulară cu sensibilitate otoparotidiană, masticaţia şi deglutiţia fiind însoţite de durere. Modificarea structurii şi formei osoase a craniului se observă în osteopatii (rahitism, osteofibrioză, acromegalie) când, pe lângă deformările osoase, este prezentă algia şi senzaţia de crepitaţie locală. Spondiloartroza cervicotoracică, facial se traduce prin disfagie, hipertrofie ganglionară retrofaringiană şi împotrivirea animalului la testul de încapuşonare al capului (apariţia senzaţiei de durere).

     Imposibilitatea închiderii gurii se datorează şi paraliziei trigeminale, tulburările constând în hipoestezie sau anestezie pe traiectul nervos, în caz de paralizie totală, sau pe teritoriul corespunzător uneia din ramuri în leziunile parţiale, după ghidarea bibliografică. Tulburările de motilitate în paralizia unilaterală constau în diminuarea mişcărilor de masticaţie şi lateralitate mandibulară. În momentul deschiderii gurii, mandibula deviază spre partea afectată prin acţiunea de contracţie a muşchiului pterigoidian opus. Leziunile unilaterale ale nervilor cranieni modifică poziţia limba, aceasta fiind deviată către partea afectată. Palpând zona inervată de trigemen se constată atonie musculară. Paralizia bilaterală a trigemenului se caracterizează prin căderea mandibulei şi compromiterea masticaţiei.  Reflexul maseterin este abolit pe partea trigemenului paralizat. Paralizia mandibulară poate fi confundată cu luxaţia temporo-mandibulară, caracterizată prin laxitate ligamentară, ce poate fi determinată şi prin deschidere forţată şi exagerată a gurii. În luxaţia bilaterală gura rămâne larg deschisă, fiind prezentă ptoza buzei inferioare. În luxaţia unilaterală, se remarcă deviaţia mandibulei către partea sănătoasă. Atît în paralizia mandibulară, cât şi în luxaţia temporo-mandibulară, masticaţia şi deglutiţia se efectuează cu dificultate, stimularea activităţii secretorii în vederea pregătirii bolului alimentar fiind redusă.