Boli ce afectează structura sau funcţia parenchimului pulmonar Afectarea parenchimului pulmonar poate vicia schimburile gazoase prin diverse modalităţi, şi anume alterarea elasticităţii pulmonare, reducerea câmpului de hematoză sau îngreunarea schimburilor gazoase la nivelul membranei alveolocapilare. Alterarea elasticităţii duce la emfizem pulmonar, care în timp (cronicizare), poate determina insuficienţă cardiacă dreaptă. Emfizemul pulmonar apare în general la subiecţii supuşi la eforturi fizice mari (tracţiune, viteză etc), expiraţia şi inspiraţia, în astfel de situaţii fiind ample şi forţate. Emfizemul poate fi alveolar difuz (tahipnee, mişcări respiratorii ample, tuse, întinderea ariei pulmonare, hipersonoritate la percuţie, înăsprirea murmurului vezicular, inconstant apar şi raluri crepitante uscate), interstiţial (dispnee severă, ortopnee, facies speriat, crize de tuse, eventual respiraţie bucală, spumozităţi bucale, crepitaţie gazoasă, son timpanic la intrarea pieptului şi zona cervicală pulmonară) şi acut localizat (de regulă vicariant, zonele emfizematoaze alternând cu zone de densificaţie). Reducerea câmpului de hematoză poate crea tulburări în sfera schimburilor gazoase (CO2 – O2) cu repercusiuni asupra oxigenării tisulare. Afectarea parenchimului pulmonar, cu îngreunarea schimburilor de gaze la nivelul membranei alveolocapilare, se exprimă clinic prin edem pulmonar acut (transvazarea lichidului din vasele de sânge în alveole). Edemul pulmonar poate fi de natură toxică, inflamatorie, cardiacă sau neurovegetativă.