Ţesutul splenic prezintă regiuni specializate în vederea producerii anticorpilor şi a celulelor T antigen–specifice. Are sistem reticuloendotelial bine dezvoltat pentru îndepărtarea particulelor şi a bacteriilor învelite în anticorpi. Vascularizaţia splenică permite filtrarea Ag. patogeni din sânge şi menţinerea controlului calităţii eritrocitare distrugând hematiile îmbătrânite şi rigide dar şi depistând incluziile intracelulare (piroplasmoza- babesia, malaria) pe care le extrage printr-un proces denumit pitting. Splenomegalia are la bază trei mecanisme fiziopatologice:

  1. hiperplazia sau hipertrofia datorate hiperfuncţiei splenice;
  1. congestia vasculară pasivă datorată hipertensiunii portale;
  1. infiltrarea cu celule maligne, macrofage încărcate cu lipide sau glicoproteine.

      Cele mai dese patologii asociate splenomegaliei funcţionale ar putea fii determinate de hemoglobinopatie, anemie nutriţională, hepatită virală, endocardită bacteriană, erlichioză, poliartrită reumatoidă, lupus eritematos discoid, colagenoză, ciroză, obstrucţia venei porte sau splenice, anevrismul arterei spelnice, hiperlipidemie, metastază, granulom eozinofilic, hemangiom, fibrom, leucemie etc. Splenomegalia explică prezenţa limfoproliferării sau mieloproliferării tisulare.