De regulă, detoxifierea organismului se realizează înainte de începerea tratamentului specific afecţiunii depistate sau dacă timpul nu permite, fiind vorba de-o afecţiune cu evoluţie gravă şi supraacută, concomitent cu tratamentul specific. Pentru aplicarea corectă şi eficientă a detoxifierii organismului bolnav trebuie ţinut seama de cîteva principii de bază şi anume: - de localizarea anatomică a afecţiunii primare şi de efectele secundare -complicaţiile - pe care aceasta le poate induce (de ex. insuficienţa valvulară induce, în faza decompensată cardiacă, edem şi stază pulmonară sau congestie hepatospelnică); - de forma de evoluţie a afecţiunii, acută sau cronică, de tipul manifestării - recidivant sau apărută pentru prima oară; - de particularităţile impuse de rasă, vârstă, sex, temperament, constituţie, alimentaţie; - de capacitatea de implicare a proprietarului - posibilitatea aplicării tratamentului în ambulatoriu, de acurateţea administrării medicaţiei impuse prin protocolul de detoxifiere, de capacitatea deductivă clinică a proprietarului şi nu în ultimul rând de modul în care explică medicului evoluţia comportamentul animalului bolnav. Pregătirea prin detoxifiere sau drenaj al animalului bolnav se poate realiza prin mai multe modalităţi terapeutice folosindu-se diferite game de substanţe active: naturale, seminaturale, artificiale (induse prin biosinteză) sau chiar chimice (categorie dealtfel aparte ce se impune în cazul afecţiunilor hiperplazice sau înlocuitoare de spaţiu cu etiologie ce impun prognostic rezervat sau grav). 

      În general, terapia în patologia animalelor de companie poate fi însoţită de protocoale detoxifiante ce au la bază principii active provenite din plante (gemoterapia - metoda bioterapică ce utilizează extractele obţinute din ţesuturi vegetale embrionare proaspete: muguri, amenţi, mlădite, radicele, scoarţa internă a rădăcinii sau scoarţa de pe ramuri tinere, seva sau seminţe), sau/şi din alte compoziţii organice care administrate în doze foarte mici induc reactivitatea organismului cu rol de-a combate afecţiuniunea patologică primară sau secundară (homeopatia). Alături de aceste două posibilităţi de bază, medicul veterinar sau uman, impune echilibrarea organismului din punct de vedere bioenergoreflectiv, hidroelectrolitic, enzimatic şi metabolic. Alegerea modalităţii terapeutice se impune obligatoriu pe baza diagnosticului depistat. Pentru simplificarea modalităţilor aplicative privind drenajul şi detoxifierea organismelor bolnave, în practica medicală sunt folosite complexe alcătuite din mai mulţi principii activi denumiţi simbolic prin termenul drenor urmat de denumirea sistemului afectat: drenor arterial, drenor venos, drenor limfatic, drenor cardiac, drenor intestinal, drenor renal, drenor cutanat etc. Aceste complexe sunt alcătuite pe baza unor reţete magistrale diferite, dar cu bază identică. Este foarte important ca aplicarea terapiei de detoxifiere să se realizeze pe baza principiilor enumerate mai sus. Acelaşi drenor, în cantitate şi compoziţie identică, la două animale diferite ca tipologie dar cu diagnostic identic, poate induce manifestări diferite, uneori chiar şi complicaţii metabolice. Pentru identificarea afecţiunii cu un anumit drenor, Stephen R. Blake în cartea intitulată "Gemoterapia pentru prietenii noştri necuvântători" face următoarele corelaţii: - pentru drenor arterial se foloseşte Cornus sanguinea - sânger, calitate anticoagulantă, emetică etc.; - pentru drenor cutanat se foloseşte cedrul; - pentru drenor intestinal se foloseşte smochimul; - pentru drenor gastric se foloseşte arinul negru; - pentru drenor biliar se foloseşte rozmarinul; - pentru drenor urinar se foloseşte merişorul etc. Modul de administrare a drenoarelor se stabileşte pe baza sensibilităţii individuale a animalului, cura de detoxifiere putând continua pentru o perioadă de câteva săptămâni şi după încetarea tratamentului medicamentos specific entităţii morbide. 

      în acest context, după terminarea procedurii terapeutice de bază explic proprietarilor de animale importanţa consolidării organului sau sistemului afectat prin aplicarea corectă a principiilor de bază privind buna desfăşurarea a convalescenţei.