O mare parte din cheltuiala energetică a organismului este destinată menţinerii grandientelor ionice intra- şi extracelulare, lucru îndeplinit de aşa-zisele „pompe ionice”. Orice diferenţă de concentraţie între sectoare adiacente ale organismului are tendinţa de egalizare, prin migrarea ionilor de-a lungul grandientelor de concentraţie. Pompa ionică transportă mai mulţi ioni de sodiu în spaţiul extracelular, aducând mai puţini ioni de potasiu în celulă. În felul acesta se realizează o concentraţie mare de ioni negativi în celulă, respectiv ioni pozitivi în afara ei. Diferenţa ionică intra- şi extracelulară stă la baza potenţialului electric. În concluzie, s-ar putea afirma că un dezechilibru de concentraţie ionică, menţinut prin pompa ionică, poate induce diferenţe de potenţial electric între regiuni tisulare alăturate. Weisenseel (1984) a cercetat semnificaţia curentului electric, a diferenţelor de potenţial, apărute la nivelul celulelor sau al ţesuturilor, în raport cu creşterea şi diferenţierea celulară. S-a pus problema referitoare la curenţii electrici naturali, dacă aceştia reprezintă fenomene primare sau secundare dezvoltării grandientelor ionice, într-un final demonstrându-se că biocurenţii apar înaintea diferenţierii celulare. Fiecare celulă este considerată un generator de potenţial electric, având capacitatea de-a transforma energia chimică în energie electrică. Potenţialul electric intracelular este produs pentru a fi utilizat de către fiecare celulă în parte, cu alte cuvinte, celulele nu sunt conectate în paralel pentru a suma potenţialul electric produs. Existenţa unui potenţial electric obligă la o homeostazie bioelectrică, diferită de la ţesut la ţesut, cu implicaţii chiar şi în spaţiile interstiţiale, interiorul vaselor sangvine sau limfatice. Unele ţesuturi sunt bune conducătoare de electricitate, ca de exemplu, lichidul interstiţial, intravascular, conţinutul gastrointestinal, altele, cum ar fi, pereţii vasculari sau teaca de mielină a nervilor sunt slabe conducătoare de electricitate, de altfel buni izolatori. În această situaţie este previzibil ca migrarea curenţilor în interiorul organismului să depindă atât de generatorii electrici (grupurile de celule), cât şi de mediul ionic al lichidului interstiţial sau de rezistenţa electrică a diferitelor structuri biologice, potrivit datelor furnizate de către Prof. univ. dr. Constantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE în „Acupunctura şi bioenergetica umană”. Întrucât proprietăţile electrice ale punctelor de acupunctură prezintă o dinamică vie, este logic a le considera ca expresie a circuitelor bioelectrice. De aici, importanţa diagnostică a studiului proprietăţilor electrice cutanate, în special cu manifestări morfofiziologice cefalice. Meridianele energetice pot fi considerate ca traiecte de-a lungul cărora, microcurenţii endogeni migrează în ritmul de funcţionare a organelor sau ţesuturilor pe care le reprezintă. Deficienţa funcţională organică modifică ritmul şi intensitatea electrică a microcurenţilor meridianului energetic, aspect reflectat în zonele energoreflexe cefalice şi nu numai, conform lucrării „Ipoteza solitonilor în acupunctură”, autor Ioan Mamulaş, Centrul de acupunctură şi homeopatie – Bucureşti. Modificările electrice induse prin disfuncţionalitatea organelor sau sistemelor organismului sunt percepute în medicina tradiţională chineză şi prin prisma dualităţii Yin–Yang. Yin–Yang, principiu fundamental al medicinii tradiţionale chineze, stă la baza procesului dinamic de transformare a vieţii. Dialectica activă Yang, respectiv pasivă Yin se regăsesc în procesul Tai Ji, considerat „arta de fortificarea corporală”. Dinamica procesului Tai Ji se exemplifică comparând Yang-ul cu ziua şi Yin-ul cu noaptea, răsăritul cu „Yin în Yang”, amurgul cu „Yang în Yin”. Complexul Yin-Yang, permanent activ în interiorul unităţilor constitutive, subliniează interdependenţa şi antagonismul, operând prin transformări şi inversări – Yin în Yang sau Yang în Yin. Yin-Yang creează identitatea contrarilor, fenomenele biologice aflându-se permanent în astfel de relaţii. Este suficient să ne gândim la hipotermie sau hipertermie, excitaţie sau inhibiţie, midriază sau mioză, sistolă sau diastolă, flexie sau extensie pentru a exemplifica condiţionarea reciprocă Yin-Yang. Fenomenele biologice văzute prin prisma Yin-Yang, după atingerea nivelului maxim de activitate, regresează sau se inversează, ajungându-se la transformare în contrariul activităţii lor (vasodilataţia implică ulterior vasoconstricţie, hiperperistaltismul intestinal este deseori urmat de constipaţie etc.), principii susţinute de Caba M. T. (1998) şi Brătilă F. (1995). De pildă, preponderenţa Yang-ului produce hipertermie, Yin-ul în exces ducând la hipotermie. Identificarea naturii procesului patologic la câine, prin prisma teoriei Yin-Yang, se bazează pe manifestările clinice cefalice redate prin distonia neurovegetativă. Pentru înţelegerea manifestărilor clinice, prin prisma principiului Yin-Yang, recomand următoarele specificaţii: Yin-ul este răspunzător de paliditatea mucoaselor, xerostomie, formarea ulcerelor bucale, apariţia oboselii nejustificate, apatie, facies trist, afonie, lipsa setei, pervertirea gustului, disorexie, bradipnee, limbă subţire cu depozit alb, enoftalmie, midriază, reacţie scăzută a reflexelor palbebrale, alopecie perioculară, hiperkeratoza trufei etc., iar Yang-ul de congestia mucoaselor, hipersalivaţie, agitaţie psihomotorie, polidipsie, limbă groasă cu depozit galben, dilatarea narinelor însoţită de tahipnee, facies agresiv sau agitat, bulemie, exoftalmie, mioză etc. De regulă, excluzând bolile focale sau zonale cefalice, manifestările clinice cefalice sunt rezultatul disfuncţiilor sistemice. Potrivit acestei afirmaţii energodeficienţa organismului implică interrelaţionarea energetică. Astfel, energia bolii (perversă) distruge sau absoarbe elementul energetic care îi urmează, fapt exemplificat prin următoarea interrelaţie energetică: dezechilibrul energetic pulmonar se răsfrânge asupra intestinului gros care va afecta intestinul subţire. Tulburarea energetică intestinală acţionează splenic şi pancreatic, solicitând într-un final ficatul. Dezechilibrul energetic heaptic se repercutează asupra vezicii biliare şi stomacului. Energia bolii (perversă) de la nivel gastric va influenţa cordul, respectiv rinichii şi vezica urinară. De la nivelul vezicii urinare energia se transmite pulmonar, circuitul energetic refăcându-se. În continuare am descris manifestările clinice cefalice şi sistemice determinate prin energodeficienţa meridinelor energetice. Aportul informaţional care a stat la baza alcătuirii acestui studiu se regăseşte în cadrul primului referat al tezei de doctorat, intitulat „Examinarea şi semiologia meridianelor energetice la câine”. Principalele surse informaţionale, folosite la întocmirea lucrării, au fost reprezentate de „Sammlung der Akupunkturpunkte von der Chinesischen Tiermedizin – Akupunktura az allatorvoslasban” (1997) şi „Essentials of Chinese Acupuncture” (1980).