Pacientul a fost prezentat la clinică datorită şchiopăturii prezente de câteva luni la nivelul membrul anterior stâng. Anamnetic, a fost dedusă intoleranţă la efort fizic vis-à-vis de sistemul cardio-locomotor, sindromul dureros fiind manifestat prin şchiopătură şi mers în pensă prezent mai ales la părăsirea decubitului. Pacientul prezenta de aproximativ patru luni şchiopătură şi mers „înţepenit” pe membrul anterior stâng. Afecţiunea de natură locomotorie era însoţită de durere şi evitarea de a călca pe membrului anterior stâng. Câinele necastrat, avea greutatea corporală ce depăşea limitele fiziologice (talie mica, 16, 7 kg. la 11 ani).

Manifestări clinice generale observate în timpul consultului clinic au făcut referire la apatie, supraponderalitate datorită lipsei de mişcare, apetitul si consumul de apă fiind in limite fiziologice.

Manifestări clinice osteoarticulare observate la inspecţie au fost determinate de mers înţepenit, durere la deplasare, şchiopătură la nivelul membrului anterior stâng.

La ascultaţie s-a perceput murmur vezicular înăsprit, aria de proiecţie a cordului fiind mărită. La palpaţia superficială nu s-au observat modificări în comportamentul pacientului, în schimb palpaţia profundă paravertebrală a evidenţiat durere în zona cervicotoracală vertebrală şi ân dreptul membrului anterior stâng. La percuţie nu au fost decelate modificări încadrabile în sfera patologică, temperatura rectală fiind în limite fiziologice ( 38,7° C)

Pe baza semnelor clinice si manifestărilor generale a fost recomandată radiografierea zonei cervico-toracale şi a cutiei toracice cu expunerea animalului în decubit lateral. În urma acestei metode imagistice s-au observat urmatoarele modificări radiologice: exostoze situate la nivelul vertebrelor C7-T1 şi T1-T5, hipertrofie cardiacă cu apexul sprijinit pe stern şi tangent cu ficatul, fibroză pulmonară incipienta cu noduli pulmonari evidenţi. Aspectele radiologice, alături de semnele clinice şi de manifestarile generale au dus la diagnostic de spondiloză cervicală.


Date fiind modificările anatomice ale aparatului cardiovascular, mai ales ale cordului, a fost recoltat sânge pentru efectuarea analizelor biochimice serice specifice metabolismului cardiac. Rezultatele obţinute au fost trecute în tabelul nr.1. Scopul acestor analize a fost de-a stabili diagnosticul diferenţial faţă de patologia cardiacă posibil suprapusă afecţiunii vertebrale (insuficienţă valvulară pe fondul cordului spinal). În asentimentul diagnosticului diferenţial descris mai sus, s-a recurs la efectuarea bilanţului cardiac, incluzându-se electrocardiograma şi măsurarea tensiunii arteriale. La electrocardiogramă a reieşit hipertrofie cardiacă stângă nivelul complexului QRS fiind peste limita maximă admisă taliei pacientului (complexul QRS pentru un câine cu talia de până în 10 kg este de sub 60 ms iar valoarea calculată cu ajutorul electrocardiogramei a fost de 87 ms). Tensiunea arterială a fost şi ea peste limita maxim admisă ducând la hipertensiune arterială (tensiunea maxim admisă este de 160/90 iar pacientul avea TA de 200/110).

Valorile obţinute au relevat reacţie metabolică enzimatică manifestată prin creşterea alanin aminotransferază, lactat dehidrogenaza si creatin kinazei. De asemenea, a fost observată prezenţa creşterii uremice, posibil pe fond de deshidratare, animalul consumînd puţin lichid în raport cu conţinutul alimentar exclusiv alcătuit din hrană uscată hiperproteică (Royal Canin cu proteină 23 %).

 Prognostic: rezervat spre grav datorită complicaţiei somatice, insuficienţă cardiacă.


Tabelul 1

Rezultatele analizei biochimice sangvine la câine diagnosticat cu spondiloză cervicală supracomplicată cu patologie cardiacă

DENUMIRE ANALIZĂ EFECTUATĂ

VALORI OBŢINUTE

VALORI DE REFERINŢĂ

Alanin aminotransferază (GPT)

167

0 - 130 mg/dL

Aspartat aminotransferaza (GOT)

18

10 -50 mg/dL

Gama glutamiltransferaza (GGT)

9, 8

1, 0 – 9, 7 mg/dL

Glicemia

150

59 – 157 mg/dL

Creatinina

1, 7

0, 6 – 1, 7 mg/dL

Uree

43

15 – 40 mg/dL

Lactat dehidrogenaza (LDH)

653

50 – 495 mg/dL

Creatin Kinază (CK)

345

30 - 200 mg/dL


 

Tratamentul aplicat pentru detoxifierea sîngelui a constat într-un protocol igienodietetic bazat pe dietă hipoproteică şi captatori de uree: carbonat de Ca, chitosan, lactoză, hidrolizat de soia (Ipakitine-Vetoquinol) în doză de 1 g/5 kg per os dimineaţa şi seara. Alături de suplimentul alimentar reprezentat prin Ipakitine s-a folosit şi medicaţie homeopată: lycopodium CH5, 6 granule/adm., 4 x zi; Drenor renal CH5, 5 granule/adm., 4 x zi. Protocolul igienodietetic a fost recomandat ambulatoriu pe o perioadă de 30 zile urmând reluarea biochimiei serice.

Pentru patologia cardiacă s-a recurs la administrarea unui inhibitor al enzimei de conversie si un cardiotonic. Inhibitorul a trebuit să fie ales cu grijă datorită retenţiei azotate majoritatea fiind contraindicate in probleme renale. Astfel s-a recurs la administrarea de benazepril 5 mg (Cibacen-Novartis) în doză de 0,25-0,5 mg per kg. Ca şi cardiotonic s-a administrat pimobendan 5mg (Vetmedin - Boehringer) în doză de 0,5 mg per kg, doza zilnică fiind împărţita în două reprize.

Problemele locomotorii s-au rezolvat în proporţie de 80% cu un protocol terapeutic care în primă fază a constat în administrarea de metilprednisolon (Solumedrol –Pfizer) în doză de 1-2 mg/kg/zi intravenos, apoi sub formă de infiltraţii intraarticulare cu glucocorticoid de sinteză – Prednisolon (Prednison-Bayer) în doză de 0,5-2 mg / kg, 5 adm. consecutive.

Pentru a se evita efectele adverse ale administrării antiinflatorului (gastrită, ulcer gastric) s-a administrat clorhidrat de ranitidină (Zantak) în doză de 1ml la 12 ore pe cale intramusculară.

Pentru recuperarea mobilităţii articulare şi diminuarea procesului antiinflamator, alături de medicaţia specifică amintită mai sus, s-a aplicat animalului un protocol terapeutic bazat pe glucozamină, sulfat de condroitină, vitamine şi microelemente necesare recuperării ţesutului articular deteriorat. În acest sens s-au folosit produse de genul: Adequan canine injectabil, 1 ml/12 kg, 1 per doză la 4 – 7 zile (în funcţie de gradul sindromului radicular senzitiv exprimat clinic de către animal prin durere şi şchiopătură la deplasare),; Arthriti-UM 1 comprimat la 10 kg, o administrare per zi pe o perioadă de cel puţin 30 de zile.

Concluzii 

  • Patologia radiculară senzitivo-motorie cervicotoracală este deseori intâlnită la câini.
  • Reactivitatea motorie vertebrală poate fii insoțită de patologii somatice secundare precum insuficiența cardiaca.
  • Patologiile descrise in lucrare sunt manifestate pe-o perioadă lungă de timp, recuperarea fiziologică si motrică realizându-se la nivel ameliorativ. Din acest punct de vedere, structura teraputică este obligatory pe termen lung, nefiind opțională.
  • Greutatea corporală reprezintă un punct de reper important in recuperarea pacienților bolnavi alături de condițiile de habitat impuse acestora.
  • Recuperarea pacienților cu sindrom cervical este posibilă atăt timp cât complicațiile din sfera patologică sunt parțial reversibile.