Studiul s-a efectuat pe 10 câini de rase şi vârste diferite, diagnosticaţi cu insuficienţă renală acută sau cronică.Studiul s-a efectuat pe 10 câini de rase şi vârste diferite, diagnosticaţi cu insuficienţă renală acută sau cronică. Examinarea subiecţiilor a fost efectuată în cadrul Clinicii de Patologie Medicală a FMV „Spiru Haret” Bucureşti, în perioada ianuarie – aprilie 2006. Prin tehnica iridoscopică (examinarea irisului) se obţin informaţii referitoare la homeostazia organismului, cu rol de-a îmbogăţii tabloul clinic al subiectului în vederea finalizării actului medical. . Studiul s-a bazat pe depistarea – în zonele de proiecţie ale rinichilor pe iris – modificărilor pigmentare şi de formă ale stromei iriene. Câinii cu insuficienţă renală au prezentat pigment de culoare galbenă – cenuşie şi aspect lacunar în zonele de proiecţie ale rinichiilor pe iris.Examinarea irisului s-a efectuat cu ajutorul aparatului de fotografiat Panasonic FZ5, cu putere de mărire a imaginii de 12X şi a unei sursei de lumină. Concept cheie: iris, pigment, insuficienţă renală  

ABSTRACT

     The study was made on 10 dogs of different breeds and age at Spiru Haret University Diagnostic and Medical Pathology Department. Iridology gives us informations about body normal functions which helps to establish therapeutic conduite and following healing process. Trough this study was demonstrated that iridoscopy may be applied , at dogs, to find out pigmentation changes and also to see any correlations between it and clinical signs to diagnose. The study was based on modified iris pigmentations (yellow pigment), situated on the renal’s projection areas of the iris.Iris examination was made with magnifying glass ( 12X) and Panasoic FZ5 and a source of light. Key words: iris, pigmentation, renal insuficiens.

INTRODUCERE

         Lucrarea se doreşte un imbold în vederea implementării, respectiv aplicării iridologiei în practica medicinii veterinare alternative, cu rol de reflecţie a particularităţilor homeostatice, energetice, antioxidative şi imunologice a organismului, în scopul evaluării capacităţii compensatorii şi detoxifiante a acestuia. Conform celor menţionate s-a propus înregistrarea şi interpretarea modificărilor iriene (pigmentare şi de formă) în zonele de proiecţie a rinichiilor la acest nivel, în raport cu schimbarea homeostaziei mediului biochimic, reflex şi structural al organismului. Relaţiile dintre modificările stromei iriene şi organopatiile renale se bazează pe conexiunile irisului cu sistemul neuro – vegetativ, endocrin şi metabolic al organismului. Rezultatele obţinute se bazează pe faptul că, prin intermediul nervului optic, irisul este în legătură cu sistemul nervos central, unde prin căile nervoase ajung informaţiile de la întreg organismul, implicit de la rinichi (2,7). Astfel, irisul poate fi considerat un sistem de afişare holografică multidimensională a datelor interpretabile privind starea fiziologică sau patologică a rinichilor.

MATERIAL ŞI METODODOLOGIE DE LUCRU

     Cercetările s-au efectuat în cadrul Clinicii de Patologie Medicală a FMV “Spiru Haret” Bucureşti, pe trei loturi de câini, două experimentale şi unul martor, după cum urmează: - un lot de 7 câini diagnosticaţi cu insuficienţă renală cronică; - un lot de 3 câini diagnosticaţi cu insuficienţă renală acută; - un lot martor de 8 câini fără modificări biochimice şi clinice evidente. 

Tabel 1. Descrierea subiecţiilor din loturile experimentale

Nr. Crt.

Rasă

Vârstă

Sex

Diagnostic

Stadiul afecţiunii

1

Caniche

9 ani

F

IRC

avansat

2

Beagle

14 ani

M

IRC

avansat

3

Collie

8 ani

F

IRC

avansat

4

Airedale terrier

12 ani

F

IRC

avansat

5

Rotweiler

11 ani

M

IRC

incipient

6

Metis (talie mare)

15 ani

M

IRC

incipient

7

Metis (talie mică)

13 ani

M

IRC

incipient

8

Ogar afgan

12 ani

F

IRA

incipient

9

Teckel

8,5 ani

F

IRA

incipient

10

Peckinez

9,5 ani

F

IRA

incipient

IRC = insuficienţă renală cronică, IRA = insuficienţă renală acută 

      Pentru aprecierea corectă a rezultatelor, câinii din lotul martor, au fost selectaţi ţinându-se seama de următoarele considerente: - să nu fii prezentat în istoricul medical afecţiuni renale; - culoarea, tipul şi densitatea stromei iriene să fie aproximativ asemănătoare cu cea constatată la câinii bolnavi. În felul acesta s-au format criterii sau parametrii personali de referinţă sub raport clinic sau al datelor paraclinice. Examinarea stromei iriene s-a realizat cu ajutorul unui sistem lenticular artizanal cu putere de mărire de 10X. Fotografierea irisului s-a efectuat cu aparatul Panasonic FZ5, cu putere de mărire 12X, stabilizator de imagine şi funcţie macro. Expunerea şi prelucrarea imaginilor a fost efectuată cu ajutorul programului de editat fotografii Adobe Photoshop CS2, folosind ca suport de exprimare artistică programul de grafică IEEE 1864. Iluminarea irisului s-a efectuat cu ajutorul sursei luminoase cu intensitate reglabilă, în funcţie de tipologia morfogenetică a irisului şi capacitatea de reacţie a subiectului la lumină. Lumina asupra irisului s-a proiectat direct şi/sau indirect (folosind un unghi de 45 grade), în funcţie de carateristicile urmărite. Inspecţia irisului s-a efectuat sectorial, în sensul acelor ceasornicului, înregistrând în diagramă poziţiile modificărilor de culoare şi formă ale stromei iriene. Contenţia câinilor supuşi iridoscopiei s-a realizat manual, după caz, folosindu-se botniţa. Pentru câinii din lotul martor, greu de stăpânit, am recurs la neuroleptanalgezie, folosind acepromazină şi ketamină, injectate intravenos. Examinarea irisului s-a efectuat în condiţii de semiobscuritate. Confirmarea insuficienţei renale cronice sau acute a fost efectuată prin analiza sângelui şi urinei, precum şi prin ecografie. Investigaţiile au fost realizate cu analizatorul de sânge Reflovet Plus, aparatul de examinare a urinei Arkray PocketChem PU – 4210 şi ecograful P 600 VET.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

       Examinarea subiecţiilor s-a efectuat clinic, imagistic (ecografie), paraclinic (biochimia sângelui şi urinei, hemoleucogramă) şi iridoscopic. La câinii cu insuficienţă renală tabloul clinic a constat din semne clinice nespecifice cum ar fi: facies trist, vărsături, diaree, deshidratare, poliurie, polidipsie, icter, febră, hepatosplenomegalie, peteşiile hemoragice, ulcere bucale şi halenă amoniacală, mucoasă conjunctivală palidă, murmur vezicular înăsprit, uneori cu raluri şi diminuarea amplitudinii respiraţiei. Complicaţiile neurologice, manifestabile prin encefalopatia uremică, s-au caracterizat prin hiperreflexie, hiperexcitabilitate urmată de letargie, abolirea reflexelor tendinoase, ataxie locomotorie, confuzie şi comă uremică. Aceste semne au rezultat din incapacitatea rinichilor de-a regla adecvat balanţa hidrică şi electrolitică şi de a excreta produşii de catabolism (4). Manifestările clinice au fost exprimate în funcţie de gravitatea bolii şi de gradul de extenuare clinică a subiecţiilor coform tabelului 2. 

Tabel 2. Prezenţa semnelor clinice în momentul prezentării la medic

Semne şi simptome clinice

Caz 1

Caz 2

Caz 3

Caz 4

Caz 5

Caz 6

Caz 7

Caz 8

Caz 9

Caz 10

Facies trist

X

x

x

x

x

x

x


x

x

Vărsături

X

x


x

x

x

x

x

x

x

Diaree



x



x



x


Deshidratare



x



x



x


Polidipsie/poliurie

X

x









Icter



x


x



x



Febră

X

x


x


x




x

Hepatosplenomegalie



x


x


x

x

x


Peteşii hemoragice

X

x









Halenă amoniacală

X

x









Semne respiratorii



x

x



x



x

Semne neurologice


x


x


x


x



         Evidenţierea ecografică a scos în evidenţă dimensiunile reduse ale rinichilor (sub 5 cm la câinii de talie mare şi sub 3,5 cm la câinii de talie mică), fapt ce susţine diagnosticul de IRC, deşi în insuficienţa renală cronică din boala polichistică renală, nefropatia diabetică, mielomul multiplu, amiloidoză şi uropatia obstuctivă rinichii pot avea dimensiuni normale sau chiar crescute. Hemoleucogramele au evidenţiat modificări cantitative şi calitative în special la nivelul eritrocitelor, trombocitelor şi hematocritului. În mod caracteristic, anemia din IRC este normocromă şi normocitară. Ea se datorează în principal scăderii producţiei de eritropoetină. Diagnosticul diferenţial se face faţă de hemoragiile digestive şi deficitul de ciancobalamină (5). Coagulopatia din IRC este determinată în principal de disfuncţia plachetară. Numărul plachetelor este uşor scăzut, dar timpul de sângerare este prelungit. (4,5,11). Biochimia sângelui a evidenţiat modificări majore în ceea ce priveşte uremia şi creatininemia. Ambii parametrii prezentau valori crescute, caracteristice sindroamelor renale acute şi cronice, conform tabelului 3. 

Tabel 3. Valoriile ureei şi ale creatinemiei la câinii supuşi investigaţiilor

Denumire parametrii

Caz 1

Caz 2

Caz 3

Caz 4

Caz 5

Caz 6

Caz 7

Caz 8

Caz 9

Caz 10

Uree  (mg/dl)

80

110

130

115

160

240

160

250

79

300

Creatinemie (mg/dl)

1,4

1,9

3,4

2,5

5,4

3,6

5,2

1,9

3,6

2,7

Valori normale: uree 12 – 45 mg/dl; creatininemie 0,5 – 0.9 mg/dl 

      Tulburările proceselor bio-chimice de la nivelul nefronilor, urmate de difuzia ureei în cantitate mare în spaţiul extracelular crează o stare de excitaţie a receptorilor locali (vasculari, musculari şi glandulari). De la nivelul receptorilor locali excitaţiile ajung la măduva spinării şi apoi la nivelul talamusului fiind proiectate pe scoarţa cerebrală. Prin intermediul căilor nervoase spino-talamice excitaţiile stimulează neuronii căilor optice, ce au pericarionii în corpii geniculaţi laterali din metatalamus (6,7,8). Conform celor menţionate se poate demonstra că modificările pigmentare şi de formă ale irisului, într-o oarecare măsură, se datorează tulburărilor proceselor bio-chimice endocelulare de la nivelul nefronilor (1,10,11). Pe baza acestor ipoteze s-a încercat stabilirea corelaţiilor dintre modificările irisului şi patologia renală. În lucrarea de faţă prin iridoscopie s-au urmărit modificările pigmentare şi de formă ale stromei iriene în zonele de proiecţie renală, precum şi diferenţele dintre acestea în IRA şi IRC. S-au luat în consideraţie depigmentările de culoare galben-cenuşiu sub formă de pată (1-2 mm) sau punct (0,2-0,4 mm) situate în aria de proiecţie a rinichilor la nivelul stromei iriene. Modificările de culoare ale irisului se referă la sistemul pigmentar al acestuia. Sistemul pigmentar este alcătuit dintr-un amestec de polimeri şi proteine reprezentat de melanină (grec.malas = negru)(1). Comparând irisul cu un cadran al ceasornicului, se poate afirma, că rinichii au o zonă de proiecţie în dreptul orei 6 (7). Modificările de pigmentaţie reprezentate prin culoarea neagră nu au fost monitorizate, acestea regăsindu-se în mai multe sectoare iriene atât la câinii uremici cât şi la cei din lotul martor. Pigmentul negru poate fi considerat la irisul de culoare căprui un caracter fiziologic (3). Depigmentarea stromei iriene cu apariţia culorii galben-cenuşiu, în sectoarele de proiecţie ale rinichiilor, nu a fost decelată la câinii din lotul martor. Ţinând cont de modalitatea de investigaţie a irisului (sistem lenticular cu putere de mărire 10X şi sursă de lumină) nu s-au putut evidenţia modificările microscopice din sectorul de proiecţie renală. În IRA s-au observat modificări de pigmentaţie a irisului, asemănătoare cu cele din IRC, caracterizate prin prezenţa culorii galben-cenuşiu pe fondul căprui al acestuia (fig. 3). Dimensiunile zonelor depigmentate au fost cuprinse între 0,2 – 2 mm. În IRC, pe lângă modificările de pigmentaţie ale irisului, s-a observat prezenţa lacunelor („adâncituri” ale stromei iriene), apărute în urma rupturi legăturilor proteice de tip melanic (1)(fig. 4). Deteriorarea structurii proteice melanice iriene se datorează modificăriilor de compoziţie a umorii apoase la câinii cu IRC. O concentraţie mare de uree în umoarea apoasă afectează structura stromei iriene, distrugând legăturile proteice de tip melanic. În cele din urmă irisul îşi modifică structura, respectiv aspectul. Prin modificările pigmentare şi de formă depistate la nivelul stromei iriene şi rezultatele obţinute prin examinările clinice, paraclinice şi ecografice s-ar putea stabili corelaţia dintre modificările iriene şi insuficienţa renală acută sau cronică. Prin lucrarea de faţă nu s-a stabilit dacă modificările iriene sunt determinate doar de concentraţiile ridicate de uree în sânge, respectiv umoarea apoasă.

CONCLUZII

1. Prin iridoscopie s-a stabilit prezenţa modificărilor pigmentare din zonele de proiecţie ale rinichilor la câini cu insuficienţă renală. 

2. Compararea rezultatelor obţinute prin examen clinic şi paraclinic, respectiv prin iridoloscopie au demonstrat capacitatea irisului de a reflecta starea de moment a organismului. 

3. Datele obţinute prin iridoscopie pot fi analizate şi interpretate numai după un prealabil examen clinic şi paraclinic al animalului. 

4. In urma examenului iridologic s-au evidenţiat modificări în sectoarele de proiecţie renală, iar examenele clinice şi paraclinice au stabilit diagnosticul de insuficienţă renală.

BIBLIOGRAFIE

 1. Bondarciuc, A., 2002, - Irisul amprenta individualităţii, Ed. Spectrum, pag: 54, 102, 131, 143. 

2.Constantin N., Cotruţ M., Şonea A., 1998 – Fiziologia animalelor domestice. Ed. Coral Sanivet, Vol. II, pag. 317. 

3. Colton J., Colton S., 1999 – Iridologie. Ed. Teora, pag.29, 60, 73. 

4 . Mihai D., Andronie V. 2001, - Medicina internă a animalelor. Ed. GEEA, Vol. II, pag. 226. 

5. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis – Diagnostic şi Tratament în practica medicală. Ed. Ştiinţelor Medicale – Bucureşti, pag. 728, 738. 

6. Popa, V.V., 1998, - Semiologia medicală veterinară. Ed. All, pag. 254. 

7. Popa, V.V., Sallay A. Semiologie şi imagistică medical – veterinară. Ed. Fundaţia România de Mâine, pag. 186 – 199.

 8. Popa, V.V., Sallay A. Semiologie şi imagistică medical – veterinară. Ed.Fundaţia România de Mâine, pag. 156 – 159. 

9. Sallay, A., - Aspecte oftalmologice la câine, Referat III – Teză doctorat, FMV Bucureşti, 2004 

10. Sallay, A., - Depistarea modificărilor pigmentre de la nivelul irisului la câinii cu insuficienţă cardiacă, Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Medicină Veterinară, Anii IV – V, Nr. 4-5, 85. 

11. Varachiu N., Leancu M., Neaga N., Pop Al., 1976 – Fiziopatologie.Ed. Didactică şi Pedagogică, pag. 46, 48.