Lucrarea se doreşte un imbold în vederea implementării, respectiv aplicării iridologiei în practica medicinii veterinare alternative, cu rol de reflecţie a particularităţilor homeostatice, energetice, antioxidative şi imunologice a organismului, în scopul evaluării capacităţii compensatorii şi detoxifiante a acestuia. Conform celor menţionate s-a propus înregistrarea şi interpretarea modificărilor iriene (pigmentare, structurale şi de formă) în zonele de proiecţie a rinichiilor la acest nivel, în raport cu schimbarea homeostaziei mediului biochimic, reflex şi structural al organismului. Relaţiile dintre modificările stromei iriene şi organopatiile hepatobiliare se bazează pe conexiunile irisului cu sistemul neuro – vegetativ, endocrin şi metabolic al organismului. Rezultatele obţinute se bazează pe faptul că, prin intermediul nervului optic, irisul este în legătură cu sistemul nervos central, unde prin căile nervoase ajung informaţiile de la întreg organismul, implicit de la parenchimul hepatic şi vezica biliară (2,7). Astfel, irisul poate fi considerat un sistem de afişare holografică multidimensională a datelor interpretabile privind starea fiziologică sau patologică a ficatului şi vezicii biliare.

Material și metode de lucru

       Cercetările s-au efectuat în cadrul Clinicii de Patologie Medicală a FMV “Spiru Haret” Bucureşti, pe trei loturi de câini, două experimentale şi unul martor, după cum urmează: 8 câini diagnosticaţi cu hepatopatii; 6 câini diagnosticaţi cu patologie a vezicii biliare; 8 câini, reprezentând lotul martor, fără modificări biochimice sau clinice evidente. 

Tabel 1 - Vârsta, sexul şi diagnosticul subiecţiilor din loturile experimentale

Nr. Caz

Rasă

Vârstă

Sex

Diagnostic

1

Cocker

10 ani

F

Mică insuficienţă hepatică

2

Boxer

13 ani

M

Mare insuficienţă hepatică

3

Caniche

9 ani

F

Ciroză hepatică ascitică

4

Ciobanesc german

11 ani

F

Hipretensiune portală necirotică (consecutiv splenomegaliei)

5

Peckinez

11 ani

M

Carcinom hepatocelular

6

Metis (talie mare)

15 ani

M

Litiază biliară

7

Metis (talie mică)

13 ani

M

Colecistită acută

8.

Ogar afgan

12 ani

F

Colecistită acut

9

Dalmaian

2,5 ani

F

Hepatită virală

10.

Rotweiler

9,5 ani

F

Congestie hepatică pasivă (insuficienţă cardiacă)

11

Schotis terrier

7 ani

M

Ciroză hepatică ascitică

12

Caniche

12 ani

M

Colecistită acută litiazică

13

Bulldog francez

9,5 ani

F

Colecistită acută

14

Teckel (metis)

12 ani

F

Diskinezie biliară


        Pentru aprecierea corectă a rezultatelor, câinii din lotul martor, au fost selectaţi ţinându-se seama de următoarele considerente: să nu fii prezentat în istoricul medical afecţiuni hepatobiliare; culoarea, tipul şi densitatea stromei iriene să fie aproximativ asemănătoare cu cea constatată la câinii bolnavi. În felul acesta s-au format criterii sau parametrii personali de referinţă sub raport clinic sau al datelor paraclinice. Examinarea stromei iriene s-a realizat cu ajutorul unui sistem lenticular artizanal cu putere de mărire de 10X. Fotografierea irisului s-a efectuat cu aparatul Panasonic Lumix DMC - FZ5, cu putere de mărire 12X, stabilizator de imagine şi funcţie macro. Expunerea şi prelucrarea imaginilor a fost efectuată cu ajutorul programului de editat fotografii Adobe Photoshop CS2, folosind ca suport de exprimare artistică programul de grafică IEEE 1864. Iluminarea irisului s-a efectuat cu ajutorul sursei luminoase cu intensitate reglabilă, în funcţie de tipologia morfogenetică a irisului şi capacitatea de reacţie a subiectului la lumină. Lumina asupra irisului s-a proiectat direct şi/sau indirect (folosind un unghi de 45 grade), în funcţie de carateristicile urmărite. Inspecţia irisului s-a efectuat sectorial, în sensul acelor ceasornicului, înregistrând în diagramă poziţiile modificărilor de culoare şi formă ale stromei. Contenţia câinilor supuşi iridoscopiei s-a realizat manual, după caz, folosindu-se botniţa. Pentru câinii din lotul martor, greu de stăpânit, am recurs la neuroleptanalgezie, folosind acepromazină şi ketamină, injectate intravenos. Examinarea irisului s-a efectuat în condiţii de semiobscuritate. Confirmarea patologiei hepatobiliare a fost efectuată prin analiza sângelui şi urinei, precum şi prin ecografie. Investigaţiile au fost realizate cu analizatorul de sânge Reflovet Plus, aparatul de examinare a urinei Arkray PocketChem PU – 4210 şi ecograful P 600 VET.

Rezultat și dscuții

   Examinarea subiecţiilor s-a efectuat clinic, imagistic (ecografie), paraclinic (biochimia sângelui şi urinei) şi iridoscopic. La câinii cu patologie hepatobiliară tabloul clinic a constat din semne clinice cum ar fi: facies trist, greaţă, vărsături, lipsa poftei de mâncare, diaree, deshidratare, icter, febră, hepatosplenomegalie însoţită uneori de ascită, peteşiile hemoragice, ulcere bucale, mucoasă conjunctivală palidă, murmur vezicular înăsprit, uneori cu raluri şi diminuarea amplitudinii respiraţiei. La majoritatea subiecţiilor s-a observat sensibilitate la palparea hipocondrului stâng sau drept, de obicei asociată cu apărare musculară şi durere la decompresiune. Manifestările clinice au fost exprimate în funcţie de gravitatea bolii şi de gradul de extenuare clinică a subiecţiilor conform tabelului 2.

Tabel 2 - Prezenţa semnelor clinice în momentul prezentării la medic

Semne clinice

Caz

1

Caz

2

Caz

3

Caz

4

Caz

5

Caz

6

Caz

7

Caz

8

Caz

9

Caz

10

Caz

11

Caz

12

Caz

13

Caz

14




Facies

trist

x

x

x

x


x

x

x

x

x

x

x

x

x




Icter

x

x






x




x

x

x




Ascită



x








x






Apatie

x

x

x

x

x

x

x

x

x

x

x

x

x

x




Febră





x




x








Diaree

x


x




x


x


x


x




Ataxie


x


x


x


x


x




x




Slăbire

x

x

x


x


x


x


x

x


x






    Examenul ecografic a scos în evidenţă modificările de structură şi formă ale ficatului şi vezicii biliare (fig.3). Hepatomegalia a fost cel mai des observată, existând însă şi situaţii în care volumul hepatic a rămas nemodificat (cazurile 6,7,8,12,13 şi 14). În cazul subiecţiilor cu ciroză (cazul 3 şi 11) s-a observat hiperecogenitate hepatică şi prezenţa lichidului ascitic(fig.4). În cazul subiectului cu hepatită virală (cazul 9) s-a constatat hepatomegalie însoţită de durere la palpare, preum şi o îngroşare a peretelui vezicii biliare. Carcinomul hepatocelular a fost observat la un singur subiect (cazul 5), modificările hepatice fiind caracterizate prin aspect de leziune multifocală, cu aspect hiperecogen. Natura leziunii hepatice a fost stabilită ulterior prin analize complementare specifice. În congestia hepatică pasivă (cazul 10), datorate splenomegaliei, ecografic s-a observat dilataţia sistemului venos hepatic, structura hepatică fiind nemodificată (fig.5). În cazul patologiei biliare (cazul 6,7,12 şi 14), examenul ecografic a evidenţiat modificarea peretelui vezical, prezenţa calculilor sau a noroiului biliar (sludge). În privinţa litiazei biliare s-a impus necesitatea diagnosticului diferenţial faţă de alte structuri care dau imagine hiperecogenă sau umbrire posterioară, cum ar fi: prezenţă corpi străini la nivel abdominal, prezenţa gazelor sau fibroza tisulară (10). Biochimia sângelui a evidenţiat modificări majore în privinţa transaminazelor hepatice şi a gammaglutamintransferazei. Parametrii prezentau valori crescute, caracteristice patologiei hepatice sau hepatobiliare, conform tabelului 3.

Tabel 3 - Valoriile transaminazelor hepatice şi a gammaglutamintransferazei la câinii din loturile 1 şi 2

 

Tip

analiză

Caz

1

Caz

2

Caz

Caz

4

Caz

5

Caz

6

Caz

7

Caz

8

Caz

9

Caz

10

Caz

11

Caz

12

Caz

13

Caz

14

GOT

55

56

58

75

110

68

60

10

120

112

98

34

42

51




GPT

120

135

89

95

99

34

26

57

90

198

120

29

30

34




GGT

2

4

7

2

7

23

25

34

10

2

5

54

25

31






Valori normale: GOT =12 – 45 u/L; GPT = 10 – 90 u/L; GGT = 1- 12 u/L (după Merck Veterinary Manual, ediţia a VIII-a, 1998) 


     Tulburările proceselor bio-chimice de la nivel hepatobiliar, urmate de modificarea homeostaziei spaţiului extracelular heptobiliar crează stare de excitaţie pentru receptorii locali vasculari,tisulari sau glandulari. De la nivelul receptorilor locali hepatobiliari, excitaţiile ajung la măduva spinării şi apoi la nivelul talamusului, fiind proiectate pe scoarţa cerebrală. Prin intermediul căilor nervoase spino-talamice excitaţiile stimulează neuronii căilor optice, ce au pericarionii în corpii geniculaţi laterali din metatalamus (6,7,8). Conform celor menţionate se poate demonstra că modificările pigmentare şi de formă ale irisului, într-o oarecare măsură, se datorează tulburărilor proceselor bio-chimice endocelulare de la nivel hepatobiliar (1,10,11). Pe baza acestei ipoteze s-a încercat stabilirea corelaţiilor dintre modificările de pigmentaţie şi formă ale irisului şi patologia hepatobiliară.În lucrarea de faţă prin iridoscopie s-au urmărit modificările pigmentare şi de formă ale stromei iriene în zonele de proiecţie hepatică şi biliară, precum şi diferenţele dintre acestea. S-au luat în consideraţie depigmentările de culoare galben-roşiatic sub formă de pată (1-3 mm) sau punct (0,1-0,3 mm) situate în aria de proiecţie a ficatului sau vezicii biliare la nivelul stromei iriene. Modificările de culoare ale irisului se referă la sistemul pigmentar al acestuia. Sistemul pigmentar este alcătuit dintr-un amestec de polimeri şi proteine reprezentat de melanină (grec.malas = negru)(1). Comparând irisul cu un cadran al ceasornicului, se poate afirma, că ficatul are două zone de proiecţie la acest nivel, în dreptul orei 5 şi 8. La rîndul ei vezica biliară prezintă zonă de proiecţie în dreptul orei 7, canalele biliare fiind exprimate la nivelul irisului în dreptul orei 8.(7).Modificările de pigmentaţie reprezentate prin culoarea neagră nu au fost monitorizate, acestea regăsindu-se în mai multe sectoare iriene atât la câinii cu afecţiuni hepatobiliare cât şi la cei din lotul martor. Pigmentul negru poate fi considerat la irisul de culoare căprui un caracter fiziologic (3).Depigmentarea stromei iriene cu apariţia culorii galben-roşiatice, în sectoarele de proiecţie ale ficatului sau vezicii biliare, nu a fost decelată la câinii din lotul martor. Ţinând cont de modalitatea de investigaţie a irisului (sistem lenticular cu putere de mărire 10X şi sursă de lumină) nu s-au putut evidenţia modificările microscopice din sectoarele de proiecţie hepatică sau biliară.În afecţiuile predominant hepatice s-au observat modificări de pigmentaţie a irisului caracterizate prin prezenţa culorii galben-roşiatic pe fondul căprui al acestuia (fig.7,8). Dimensiunile zonelor depigmentate au fost cuprinse între 0,2 – 2 mm.În afecţiunile vezicii biliare, pe lângă modificările de pigmentaţie ale irisului, s-a observat prezenţa lacunelor („adâncituri” ale stromei iriene), apărute în urma rupturi legăturilor proteice de tip melanic (1)(fig. 4). Deteriorarea structurii proteice melanice iriene se datorează modificăriilor de compoziţie a umorii apoase. O concentraţie crescută de secreţie biloasă în umoarea apoasă poate afecta structura stromei iriene, distrugând legăturile proteice de tip melanic.

    În cele din urmă irisul îşi modifică structura, respectiv aspectul.Prin modificările pigmentare şi de formă depistate la nivelul stromei iriene şi rezultatele obţinute prin examinările clinice, paraclinice şi ecografice s-ar putea stabili corelaţia dintre modificările iriene şi patologia hepatobiliară. Prin lucrarea de faţă nu s-a stabilit dacă modificările iriene sunt determinate doar de concentraţiile ridicate ale bilirubinemiei, în cazul afecţiunilor biliare.

Concluzii


1. Prin iridoscopie s-a stabilit prezenţa modificărilor pigmentare din zonele de proiecţie ale ficatului şi vezicii biliare la câini cu patologie hepatobiliară. 

2. Compararea rezultatelor obţinute prin examen clinic şi paraclinic, respectiv prin iridoloscopie au demonstrat capacitatea irisului de a reflecta starea de moment a organismului. 

3. Datele obţinute prin iridoscopie pot fi analizate şi interpretate numai după un prealabil examen clinic şi paraclinic al animalului. 

4. In urma examenului iridologic s-au evidenţiat modificări în sectoarele de proiecţie hepatică şi biliară, iar examenele clinice şi paraclinice au stabilit diagnostic de sferă patologică hepatobiliară.

Bibliografie

1. Bondarciuc, A., 2002, - Irisul amprenta individualităţii, Ed. Spectrum, pag: 54, 102, 131.
2. Constantin N., Cotruţ M., Şonea A., 1998 – Fiziologia animalelor domestice. Ed. Coral Sanivet, Vol. II, pag. 317. 

3. Colton J., Colton S., 1999 – Iridologie. Ed. Teora, pag.29, 60, 73. m 

4. Mihai D., Andronie V. 2001, - Medicina internă a animalelor. Ed. GEEA, Vol. II, pag. 226. 

5. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis – Diagnostic şi Tratament în practica medicală. Ed. Ştiinţelor Medicale – Bucureşti, pag. 728, 738.

 6. Popa, V.V., 1998, - Semiologia medicală veterinară. Ed. All, pag. 254.

 7. Popa, V.V., Sallay A. Semiologie şi imagistică medical – veterinară. Ed. Fundaţia România de Mâine, pag. 186 – 199.

 8. Popa, V.V., Sallay A. Semiologie şi imagistică medical – veterinară. Ed.Fundaţia România de Mâine, pag. 156 – 159.

 9. Mario-Darius Codreanu, Diaconescu A., - 2003, Diagnosticul ecografic la animalele de companie, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti, pag. 64 – 105, 

10 Sallay, A., - Aspecte oftalmologice la câine, Referat III – Teză doctorat, FMV Bucureşti, 2004 

11. Sallay, A., - Depistarea modificărilor pigmentre de la nivelul irisului la câinii cu insuficienţă cardiacă, Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Medicină Veterinară, Anii IV – V, Nr. 4-5, 85. 

12. Varachiu N., Leancu M., Neaga N., Pop Al., 1976 – Fiziopatologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, pag. 46, 48.