Prin medicina tradițională chineză (MTC) se explică acțiunea profilactică sau preventivă și într-o proporție mai mică incidența terapeutică în vederea combaterii suferinței propriu-zise. În cazul sferei patologice deja existente, tehnicile MTC ajută la echilibrarea bioenergoreflexă importând la restabilirea dinamicii bioenergiei a organismului, la rândul ei, în cazurile de suferință, în funcție de etiopatogenia bolii, putând fii în exces, diminuată sau în stagnare.

Energia Qi tranzitează toate structurile organismului, uman sau animal, influențând energetic capacitatea funcțională a acestuia. Acest tip de energie generat de activitatea energometabolică a fiecărei celule a organismului și direcționată într-un flux energetic - conform principilor elementare a fizicii - alcătuiește ceea ce se cunoaște sub denumirea de meridiane energetice. Percepția terapeutică - clinică constă în stabilirea echilibrului bioenergetic al zonei/zonelor dezechilibrate prin intersectarea celor trei entități cu interes terapeutic: acupunctură (presopunctură), fitoterapie (terapia nutrițională) și activitatea fizică (masajul terapeutic miofascial, muscular, limfatic alături de activitatea fizică nativă).

Perturbarea energiei pe un termen mai lung de timp la un nivel, perceput ca țesut, organ sau viscer; diferite zone anatomice vertebrale sau articulare ale membrelor; diferite structuri dermice; componente de legătură sau separare între cavitățile organismului precum diafragma bucală, toracală sau pelvină - poate iniția somatizarea cu apariția simptomelor fizice reale: jenă, disconfort, durere, oboseală, inapețență, adinamie, hiperactivitate senzorială sau neuromusculară, somnolență, tulburări ale termogenezei, etc. Astfel, prin conturarea tabloului clinic nespecific, ulterior al celui specific, se face trecerea de la nivelul subclinic al suferinței la cel clinic, perceptibil și conștientizat prin implicarea traducerii bolii vizând incidența neurocorticală (vezi și articolul despre implicarea mecanismelor neurovagale).

Contextual, celor de mai sus, se poate adăuga ideea că orice suferință este însoțită sau determină emoții ce influențează comportamentul. Sunt descrise cinci emoții de bază fiecare fiind atribuită unui organ specific, alaturi de alte două ce acționează în tandem:

- hiperexcitația, hiperactivitatea decompensată, excesele determinate prin agitație fizică, tipologia maniacală, bucuria în exces (Xi) sunt atribuite cordului (organ de Foc). Aceste incidențe comportamentale extracardiace pot disemina/diminua energia inimii ducând la afecțiuni miocardice (circulatorii sau electrice) sau tulburări funcționale valvulare traduse prin tabloul clinic al insuficienței cardiace.

- furia, agresivitatea, frica, lipsa socializării, durerea, probleme medicale (neurologice/hormonale), apărarea teritoriului/resurselor (hrană, jucării), frustrarea, instabilitatea hormonală, genetica și experiențele negative/traumatizante în exces sunt atribuite ficatului (organ de Lemn). Aceastea fac ca Qi-ul (energia) să urce rapid, cauzând reactivitate neurologică corticală, vertij sau hipertensiune.

- îngrijorarea, deficitul imunologic sau dezechilibrele de apărare ale organismului, dezechilibrul nutrițional și tulburările de digestie (You/Si) sunt atribuite organului splină (organ de Pământ). Splina deficitară cu stagnarea energiei la acest nivel (congestie sau hiperplazie spelnică) explică tulburările de digestie și instaurarea tabloului clinic dominat de oboseala cronică.

- tristețea sau suferința prelungită (Bei) vor afecta plămânii (organ de Metal). patologia cronică slăbește sistemul imunitar, concomitent afectând respirația cu apariția insuficienței respiratorii Melancolia la câini, adesea numită depresie canină, este cauzată de stres, traume, schimbarea rutinei, pierderea stăpânului/altui animal, plictiseala, neglijența dar și cauze medicale, manifestându-se prin apatie, lipsa poftei de joacă, somn excesiv sau modificări ale apetitului. Această emoție este atribuită plămânilor. O formă de tristețe reflexivă poate duce la blocarea circulația sangvine la nivel pulmonar fiind o cauza a apariției congestiei pulmonare.

- teama sau frica la câini (cinofobia) provenită din cauze genetice (anumite rase sunt mai sensibile) sau experiențe traumatizante (zgomote puternice, furtuni, artificii, vizite la veterinar), prin lipsă de socializare (neobișnuirea cu sunete, medii noi, oameni) și diferite probleme de sănătate însoțite de jenă, disconfort sau durere pot induce o teamă comportamentală la fel cum și schimbările de mediu, stresul generalizat și o socializare insuficientă în perioada critică a puiului (3-14 săptămâni) pot amplifică aceste frici, declanșând anxietate, reacții de fugă sau de apărare, toate ducând la un deficit energetic renal. Rinichii sunt organe de Apă. Deficitul energetic renal se poate manifesta clinic prin incontinență urinară, stază urinară (alta decât cea litiazică), patologia urcând ca intensitate până la deficit funcțional vizând filtrarea și tulburarea hemodinamică sangvină.

- șocul împreună cu spaima (Jing) concretizate deseori prin traumatisme puternice (fizice, emoționale, metabolice) duc la deficit energetic mixt influențând rinichii si cordul (concomitent). Deosebirea dintre șoc și frică se face prin faptul că prima se instaurează brusc sub influență supradozată răvășind energia celor două organe de tip Yin.

Concret: bucuria - cord, furia - ficat, îngrijorarea - splină, frică - rinichi, tristețe - plamâni, și emoțiile tandem traduse prin șoc/spaima - rinichi/inimă

Important de menționat că în MTC, emoțiile nu sunt percepute ca fiind pozitive sau negative, dozarea acestora fiind concretizată prin deficit, exces sau stagnare. Fluctuațiile acestor emoții induc apariția dezechilibrelor energetice și de aici apariția suferințelor. acestor entități emoționale, MTC adaugă și alte componente de relație precum sunt cele cinci elemente constituționale: FOC, APĂ, PĂMÂNT, LEMN și METAL. Precum Hipocrate atașează tipologii temperamentale organismelor (melancolic, flegmatic, coleric, sangvin) așa și MTC impune afinitatea fiecărui organism către un anumit tip constituțional menționat mai sus într-un anumit moment al stării homeostatice sau alostatice.

 Astfel, se impune creionarea diagnosticului dezechilibrului bioenergoreflex constituțional în corp caracterizat prin fluctuația energiei datorată afecțiunii cauzatoare. 




*Procedeul terapeutic hipocratic reprezintă fundamentul medicinei clinice moderne, bazându-se pe observație, etică și utilizarea forțelor naturale pentru vindecare. În 2026, aceste principii rămân piloni centrali în etica medicală și îngrijirea centrată pe pacient.

Principii fundamentale

- recunoașterea puterii vindecătoare a naturii; medicul doar ajută organismul să se refacă singur (Vix Medicatrix Naturae)

- principiul „în primul rând, să nu faci rău”, care impune evaluarea riscurilor înainte de orice intervenție (Primum non nocere)

- terapia este adaptată constituției specifice a pacientului, stilului de viață și mediului înconjurător (Individualizarea tratamentului)